Skip to content

Dreptul la placere. Contra avort. Pro legalizare

23 March 2010

Ziua o încep cu seminarul de ”Filosofie socială și politică”.Textul lui John Stuart Mill întoarce puțin macazul discuției noastre către problema avortului, o problemă menită a rămâne veșnic nesoluționată convenabil, din punctul de vedere al ”oficialului de seminar”: doamna profesoară. De ce veșnic nesoluționată convenabil? Deoarece ”dreptul la viață al unui copil” și ”dreptul femeii de a alege” tronează fiecare pe câte un taler al balanței morale. ”Oficialul de seminar” numește această problemă o dilemă etică. Mă încrunt și încerc să înțeleg, dar la o primă sondare a cazului constat că…

  1. Așa cum este pusă problema celor două drepturi, în acest caz contradictorii, înseamnă a pune semnal egal între dreptul la viață al unui copil și dreptul femeii de a alege, dar sunt aceste drepturi cu adevărat egale? Bunul simț comun ne îndeamnă să acceptăm că totuși nu există nimic care să fie egal cu viața și nimic care să fie mai presus de ea.
  2. Oamenii caută tot mai multe subterfugii de a pasa responsabilitatea pentru acțiunile lor, culmea, în cârca Drepturilor Omului. De ce face apel o femeie la dreptul ei de a alege să trăiască într-un anumit mod, abia după ce actul sexual la care a ales să facă parte s-a soldat cu anumite consecințe? Este oare atât de greu într-o societate precum a noastră care este atât de informată în materie de educație sexuală, să mergem cu gândul un pic mai departe de ”ceea ce s-a petrecut aseară”? Cred că este firesc să ne imaginăm că fiecare astfel de ”seară” poate fi un prilej pentru o nouă viață, cu toate metodele contraceptive despre care știm că nu sunt 100% sigure. Rămâne așadar să ne întrebăm, când este legitim ca femeia să beneficieze de dreptul ei de a alege: înainte de a … sau după ce a … ?
  3. Ne place să ne ascundem în spatele unor cuvinte care să nu ne lezeze prea mult sensibilitatea, însă dilema noastră de neconceput ar putea deveni mult mai clară, traducând problema în termeni mult mai fruști: dreptul femeii de a alege înseamnă osândirea unui prunc pe cale de a fi născut, uciderea lui, iar asta pentru ce? Pentru ca atât femeia cât și bărbatul să beneficieze de dreptul la orgasm. Se pare că natura ne-a pus tot soiul de obstacole în calea unei astfel de plăceri.

Cred că problema avortului își câștigă statutul de dilemă etică abia în situația în care, la naștere, femeia întâmpină dificultăți, iar viața ei este pusă în pericol de un astfel de eveniment. Abia în acest caz putem pune semnul egal între drepturi, cu atât mai mult cu cât aici discutăm despre dreptul la viață al pruncului și cel al mamei. Până să fie vorba despre astfel de situații particulare, mila creștină ne îndeamnă să fim alături de o femeie care a făcut un avort, să o acceptăm și să o iubim în ciuda greșelii săvârșite, să o ajutăm atât cât ne stă în putință. De asemenea putem intui tensiunile cu care o femeie însărcinată se confruntă. Admitem faptul că din acel moment viața ei capătă un contur complet diferit. Totuși … nimic nu ne permite refuzul de a accepta, dacă am fost în situația de a face un avort, că am săvârșit mai mult decât o greșeală, o crimă, și că trebuie să ne căim pentru păcatul nostru(”Urăște păcatul, dar iubește pe păcătos”).

Legalizarea avortului, benefică sau?… Îmi este greu să mă pronunț în acest sens. Probabil că o astfel de măsură ar institui la nivelul mentalului colectiv ideea, care ar fi întradevăr primejdioasă, că avortul este un fapt nu numai permis, dar chiar necondamnabil. Pe de altă parte, unei femei creștine, curajoase și responsabile, care își asumă până la final consecințele acțiunilor ei, îi va fi indiferentă poziția adoptată de stat față de această problemă. Legalizarea avortului ar fi poate un exemplu de spațiu în care omul se poate folosi de liberul său arbitru. Dumnezeu îți oferă libertatea de a alege. Rămâne la latitudinea fiecărei femei să stabilească granițele coabitării sale cu Răul. Acelora care nutresc alte viziuni despre Rău decât cea creștină, liberul arbitru ar putea să li se pară cu atât mai valoros.

Trăim, așadar, în cea mai bună dintre lumile posibile, o lume … în care avortul, cine știe, ar putea fi ridicat până la rangul de virtute: virtutea de a lupta împotriva responsabilității.

Advertisements
2 Comments leave one →
  1. Anna permalink
    24 October 2012 2:21 PM

    Nu stiu de ce nimeni nu ti-a comentat articolul, mie mi se pare fain conceput si frumos gandit.

  2. 4 January 2014 4:20 PM

    Un articol foarte bun, a carui tema mi-a dat intotdeauna de gandit. Insa, desi talerele morale sunt echilibrate de dreptul copilului la viata si de drepturile femeii de a alege, personal nu am avut nicicand o dilema etica. Viata in magnitudinea ei, trebuie sa izvorasca si sa primeasca loc in lume. Avortul (cu toate acareturile cu care a fost instrumentat) nu face decat sa puna un zid in fata vietii, drept pentru care, il consider o crima si un genocid – avand in vedere legalizarea…
    Nu putem vorbi de un egal intre drepturile femeii si cele ale nenascutului, intrucat un nenascut nu isi poate plati un avocat. In micimea si neajutorarea lui isi este siesi avocat, dar si judecat si condamnat si victima…
    Daca un nenascut ar putea sa se autoreprezinte intr-o instanta, cred ca problema avortului ar fi fost demult considerata un genocid si pedepsita…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: