Skip to content

Despre patriotism aşa cum nu l-am înţeles niciodată

18 July 2010

Naţionalism împins până la limitele omeniei, noţiune abstractă, fără corespondent în realitate, iluzie şi naivitate, discursuri triumfaliste şi adesea plictisitoare rostite de oameni în vârstă sau de persoane gălăgioase, vărsări de sânge, aceştia sunt câţiva termeni pe care obişnuiam, până de curând, să îi asociez noţiunii de patriotism.

M-am născut în anul 1989 şi am crescut într-o Românie al cărei ax spiritual a purtat denumirea de individualism. Numai reuniunile de familie şi colectivul format din colegii de clasă, în şcoala primară şi cea generală, au fost, pentru mine, o reprezentare a ceea ce ar putea însemna solidaritatea, respectul reciproc şi unirea forţelor pentru un scop comun. Deîndată ce ieşeam din aceste celule de protecţie şi păşeam în stradă, lumea îşi schimba, în mintea mea, coordonatele. Nu vedeam în jur decât indivizi străini mergând grăbiţi sau dimpotrivă, păşind agale, către o destinaţie despre care intuiam că este precisă şi că avea să fie numai a lor.

Timpul a trecut şi nimic nu mi-a schimbat percepţia despre patriotism, până de curând când am avut prilejul de a întâlni câţiva foşti deţinuţi politici români din perioada comunistă. Povestirile lor au schimbat ceva fundamental din structura fiinţei mele. Pentru mine rămâne încă de neînţeles gestul unor tineri din anii `50 de a înfrunta presiunile Securităţii, rostind cuvinte frumoase despre ţara lor, într-un moment în care aceste declaraţii însemnau renunţarea la libertate şi de cele mai multe ori, renunţarea la viaţă. Motivaţiile lor au rămas un domeniu necunoscut mie. Până acum am gândit că oamenii aceştia au trăit sub imperiul unui alt secol, a cărui mentalitate ar putea fi de înţeles doar pentru antropologi. Seva tinerilor actuali este conturată de alţi factori politici, economici, culturali şi spirituali, prin urmare dialogul dintre aceste două tipuri diferite de mentalităţi este unul imposibil de conceput.

Între timp au avut loc evenimentele din 7 aprilie, cu ocazia cărora am înţeles că încă mai există un sens al solidarităţii tinerilor. Îmi năpustiseră în gânduri, câteva cuvinte ale lui Ion Gavrilă Ogoranu, unul dintre reprezentanţii luptei anticomuniste din munţii Făgăraş. El spunea în felul următor: „Dragostea de ţară, spiritul de sacrificiu sunt noţiuni necunoscute, chiar şi ideea unei minime solidarităţi naţionale. Dacă privim în istoria României moderne, salvarea ţării a pornit totdeauna în cazuri de dezastru din rândul unor tineri care au renunţat de bună voie la o viaţă tihnită, îmbogăţită şi putredă. S-au unit, şi-au pus forţele în slujba patriei şi au creat România liberă şi independentă.Istoria ne arată că nicăieri un popor nu s-a ridicat decât din sacrificiul şi entuziasmul unor tineri.”

Am înţeles întotdeauna dragostea pentru părinţi, bunici şi alte rude, pentru persoana iubită şi pentru copii, însă nu am înţeles niciodată patriotismul. Câtă vreme nu am ştiut cine sunt persoanele pe care încerc să le ajut, nu am reuşit să întreprind nimic benefic pentre ele. Din acest motiv patriotismul l-am asemuit unei entităţi abstracte. Singurele persoane cu care am avut un contact direct sau indirect şi în care patriotismul, aşa cum nu l-am înţeles niciodată, sălăşluieşte sunt luptătorii anticomunişti din munţi şi foştii deţinuţi politici. Ceea ce am intuit în privinţa lor a fost că atunci când luptau pentru patrie, se gândeau, probabil, la familiile lor.

Publicat in Revista la Plic.

Advertisements
5 Comments leave one →
  1. cosmin permalink
    25 March 2011 8:02 PM

    respect pentru articol!

  2. NEAMTU ANUTA permalink
    17 December 2011 12:47 PM

    ba da, Cristina! in momentul limpezirii tale aveai deja acumulati factori care au permis, sa intelegi fenomenul; nimic in vietile noastre, nu este intamplator…Prima litera a sentimentului de patriotism ai trait-o, constientizand-o, sau NU, in clipa in care ai imbracat costumul romanesc! Apoi au venit, firesc cele ce au intregit, sub diverse aspecte totul pe care-l detii ACUM…mereu in transformare, cu varsta, cu timpul, cu…istoria.Diriginta, care te-a mai suparat cateodata, dar te-a iubit intotdeauna si apreciat, cand ai dovedit tact, calm si masura( Ioana..) te imbratiseaza si te roaga sa fii lucida; nu toti cei ce se dau azi mari “eroi” sunt ceeace afirma sau par…Nu te expune; citeste atenta istoria,dar ia seama si cine o scrie

  3. 30 December 2011 3:35 AM

    ” Darul ce ni s a facut prin Eminescu A aparut n lumea noastra un om care a nteles sa fie om deplin.

  4. Gogu permalink
    21 January 2012 4:05 PM

    Sunt necesare cateva precizari: in primul rand e vorba despre notiunea de patriotism. “Patriotism” este o notiune mai corecta politic pentru a desemna nationalismul. A fost folosita mai ales de comunisti, pentru ca acei luptatori anti-comunisti au fost si sunt nationalisti. Nationalismul a fost si este dusmanul politicilor internationaliste precum: comunismul sau globalizarea si de aceea s-a accentuat folosirea termenului “patriotism”. De altfel, patriotismul duce cu gandul la iubirea de patrie, oricare ar fi ea. In timp ce nationalism este un termen mai larg, iubirea natiunii. O natiune are si o patrie…In general.

    Patriotismul nu este dorinta de a-i ajuta pe niste oameni necunoscuti cu care faci parte dintr-o natiune. Ci de a face tot posibilul, a te implica in crearea conditiilor pentru ca toti ceilalti sa te trateze, oricand, bine. Scuze pentru divagare.

  5. 19 February 2012 9:15 AM

    ” Darul ce ni s a facut prin Eminescu A aparut n lumea noastra un om care a nteles sa fie om deplin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: