Skip to content

Promisiuni lichide

17 December 2011

Am trăit într-o lume în care o îmbrățișare era o speranță, un zâmbet era o confirmare, un sărut era o promisiune, nopțile cu cearșafuri învârtite, îndoite, alungate erau expresia unei veșnicii…prelungite măcar până a doua zi. Am trăit într-o lume în care promisiunile nu țineau să fie rostite, ele își țipau existența dincolo de fiecare gest. Lumea în care am trăit era una discretă și liniștită, dominată de gândul că știam ce e dincolo de tot ce e nerostit. Lumea mea era rotundă și calmă, totul se întorcea către mine și totul se oglindea prin mine mai departe. Era o lume lipsită, aproape, de cuvinte. Așa mi se cerea: să nu întreb, să nu vorbesc, iar eu, intuind promisiunea, mă plecam în fața ei și tăceam. Chiar și gândurile, îmbibate cu dragoste și înțelegere, își încetau rotațiile și înțepeneau exact acolo unde erau surprinse. Sunetul vocii gândurilor devenise un șoc când îl reauzeam, pentru prima dată, vorbindu-mi singură în încăperea rămasă pustie, înfășurată în cearșaf. Am trăit în lumea mea până foarte de curând. De foarte curând și până astăzi strâng cearșaful în mâini, îi examinez țesătura și caut în el promisiunile. Sunt disperată să găsesc petele de veșnicie. Am turnat o cafea peste el. Nu mai suportam să îl văd inexpresiv. “Spune-mi ceva!” îi strigam și mă încolăceam în jurul lui, ca într-o înfrângere celebră. Din el nu ieșea niciun răspuns. Am convocat la ședință tuberozele și crizantemele primite, buletinele de analize medicale, aparatul pe film, prosopul, castana și rănile de pe spate: “Spuneți-mi ceva”, le-am rugat, iar ele deveneau lichide și nu spuneau nimic. “În marea trecere” obișnuiam să prind cu mâinile zâmbete, din zbor. Așa era lumea în care trăiam: fluidă, ușoară, cu parfum dulce sufocant. Acum îmi miroase a plumb. Mâinile asfixiate au rămas înțepenite în sus. Zâmbetele îmi trec printre degete, mă gâdilă și trec mai departe. Au o axă și par că urmează o direcție, dar mâinile mele nu mai știu să caute în lume nimic și tot ce își doreau era să vadă, cu ochii buricelor degetelor, o promisiune.

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: