Skip to content

Londra de unul singur

16 March 2012

Calatoriile de una singura nu imi apartin niciodata. M-am iluzionat mereu ca voi fi singura stapana pe harta si ca ma voi putea plimba pe orice strada ma va face curioasa. Gandul ca as putea lega o conversatie cu orice persoana care mi se va parea “cumva”, din nou, ma entuziasma. M-am plimbat de multe ori singura si de fiecare data am avut un ghid mai aspru decat cei care fugaresc grupurile de calatori japonezi in Europa. Dictatura aparatului foto isi traieste cotele maxime in fiecare calatorie in care pornesc. Am vazut Londra cu doua perechi de ochi, de aceea n-am obosit strabatand-o la pas, cate doisprezece ore pe zi, in acord cu ordinele pe care aparatul foto le striga, sfidand orice incercare de a-i baga harta in lentila.

Foyles –  oaza cu carti

Primele paisprezece rafturi cu carti exclusiv de filosofie, puse la dispozitie intr-o librarie, le-am gasit in Londra. Intr-o casa cu patru etaje, dincolo de geamurile asemanatoare unor vitrine cu manechine, se framantau mii de carti. Aici niciuna nu sta. Fiecare carte calatoreste in mainile vizitatorilor curiosi, pe poduri de palme, pana in sacosele rosii cu care cititorii ies, zambind, in Charing Cross Road.

Libraria Foyles

Hyde Park

Daca te apleci sa culegi o floare, te ridici cu mana goala, indoita. Mi-au lipsit, in Londra, florile din parcurile bucurestene. Le-am simtit lipsa aproape cu aceeasi intensitate cu care, in Herastrau sau in Carol, tanjesc dupa sezlongul meu din Hyde Park.  Unele erau populate de frunze, altele isi asteptau ganditorii. Linistea are savoare in parcurile londoneze.

The National Gallery

Cautarile care nu duc la odihna sunt pline de tristete, ca toate cautarile omului, care, prin dorintele sale, isi sporeste suferinta.  Mi-am repetat in gand versul lui Savatie Bastovoi (“Sufletul omului este gandul lui si unde ii este gandul, acolo si sufletul”) in fata picturii lui Harmen Steenwyck: “Still Life. An Allegory of the Vanities of Human Life“. Dupa Rubens, Vermeer, Velasquez, Monet, Goya, Brueghel, tot la Steenwyck m-am intors:

“Cine îşi va chema gîndurile sale şi le va aduna precum îşi adună ciobanul oile?
Sau cine va porunci sufletului său să nu mai fie trist şi îl va asculta?
Pentru aceasta mulţi nici măcar nu cred că au un suflet, şi pe bună dreptate, căci trăiesc ca şi cum nu l-ar avea.”

Queen’s Walk 

Pe Queen’s Walk trec, inghesuiti, alergatori (unul la cateva secunde), turisti haituiti de timp, turisti haituiti de aparatele lor foto, corporatisti, visatori, romani multi, artisti, biciclisti, hipsteri, nostalgici vintage. Nimeni nu se ciocneste de nimeni. Fiecare are o bula a lui in care se misca. A mea se termina acolo unde nu se mai vedea ca aveam un zambet de bucurie pe fata. Un trecator mi-a spus: “Thank you for your smile!”. Pana la el se intindea spatiul meu de manevra.

Queen's Walk

Concert pe malul Tamisei

Peter Pan in Kesington Gardens

Printre florile din Kesington Gardens am descoperit un baiat de sapte ani, jumatate om, jumatate pasare, care isi pierduse increderea in capacitatea lui de a zbura. Statea ascuns aici, dupa cum l-a asezat, cu grija, autorul: J.M. Barrie. Peter nu a vrut sa fie fotografiat, dar a lasat cate un mesaj in fiecare dintre globurile acestea.

Kesington Gardens

 Un magazin vechi cu umbrele

Tower Bridge

Science Museum

O veche ambulanta

O veche farmacie

British Museum

The Double-Deker 

Tihna

Unii romani in Anglia

Dansul zilnic al corporatistilor

Schimbarea garzii

Schimbarea garzii

China Town

University College London

FOTO: Cristina Bobe

GHID: Nikon D5100. 

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. Dorina permalink
    16 March 2012 9:23 AM

    Mi-e asa dor de Londra. Pozele tale mi-au adus aminte de unele dintre cele mai frumoase zile din viata mea. Sunt superbe…

    • 16 March 2012 9:30 AM

      Dodo, ce surpriza frumoasa! Daca pozele acestea ti-au trezit amintiri placute, inseamna ca a meritat sa le fac.

  2. Anna Ciorba permalink
    16 March 2012 4:34 PM

    superb

  3. Georg permalink
    25 March 2012 6:27 PM

    De ce l-au pedepsit ma pe Bentham? Nu le-a placut insularilor rezultatul obtinut in urma calculului placerilor?
    Cris, imi plac pozele foarte mult. Esti un om mai mult decat inzestrat. Ma bucur ca esti printre cei care au forta si “metode” de a razbate. Te pupa nasa 😛 >:D<

    • 25 March 2012 10:42 PM

      Draga mea nasa,

      M-am gandit ca intr-o buna zi vei ajunge aici, asa ca la finalul postarii l-am plasat pe micul Bentham intr-o inchisoare de lux, adica in aceasta cusca cu sticla. Era pentru tine. Ce sa zic, tind sa cred ca isi merita cusca. Oricum el nu poate evalua placerea decat cantitativ. Pentru asta ii ajunge si privirea. Sa ramana acolo, cuminte si cu spirit de observatie. 🙂

      Povestea asta cu inzestrarea e relativa. In realitate, exista o singura sansa pentru poze mai putin frumoase/ aproape frumoase/frumoase. E vorba de iesitul din casa. Stii si tu…

      Eu iti multumesc, desigur, cu privirea infipta in pamant.

      Cu drag,
      Fina ta 🙂

  4. Georg permalink
    25 March 2012 10:53 PM

    Privirea infipta in pamant, mainile tinute la spate si cu un picior sprijinit in varf, zambind pe sub mustati 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: