Skip to content

Toamna mea perfectă

24 October 2012

Toamna perfectă este accea în care îţi plimbi melancolia pe stradă, în timp ce zâmbetele trecătorilor se retrag pe marginile trotuarului, pentru a-ţi face loc să treci. Melancolia ta adună în spatele ei toate frunzele. Pe toate le târăşte până la prima bancă pe care te aşezi şi îţi ridici privirea către oameni. Sunt veseli. Luminoşi. Îţi amintesc de vara perfectă în care ochii tăi luceau ca şi ai lor. Dar timpul acela a trecut. E sezonul de toamnă perfectă. Privirea se retrage din nou în pământ, către frunze. Am revenit în sezonul timidităţii. Şi asta poate fi o bucurie. Dar anul acesta se simte diferit. Toamna asta este una în care s-a comis o nedreptate, în care dragostea a fost confundată cu delirul posesiei, deci cu contrariul iubirii. Nu cred că dragostea (eşuată) te face să suferi, ci instinctul proprietăţii. Toamna nedreptăţii. Dar… orice ascensiune este dureroasă şi orice transformare este suferinţă.

E linişte pe aleea aceasta. Las în urmă banca şi îmi continui drumul pe culoarul din faţa mea, liber de zâmbete, toate se feresc să se interpună drumului meu. În spate îmi car frunzele, ca o trenă. Doar direcţia are un sens. Important este să mergi înspre, nu să ajungi, căci nu ajungi niciodată nicăieri, decât în moarte.

Foto: Cristina Bobe

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: