Skip to content

Bucuria de a fi frunza. Autoportret

19 November 2012

“Opreste-te clipa, esti atat de frumoasa!” (Goethe)

Știi și tu ce este aceea o frunză. Mă cunoști de atâtea toamne. Îmi știi tabieturile noiembrice și capriciile de vioară solo. Timpule, tu! Mă ucizi și mă reînvii în fiecare an.  Este destul să izbești în creangă cu o secundă, pentru ca eu să mă scutur violent. Îmi reduci foșnetul la tăcere și îmi redai liniștea care vindecă toate loviturile zgomotului. Fotografii avizi de macabru îmi imortalizează, cu repeziciune, căderea. O privesc de parcă ar fi un spectacol, dar nu e decât o reprezentație scurtă. Îmi trebuie încă o secundă de-a ta ca să străbat căile aeriene până la celelalte personalități ale mele, întinse pe jos și neîngropate. Aruncă peste mine cu luni și învelește-mă cu zăpadă până la “Înălțare”. Treci prin mine încet și lasă-mă să îmi păstrez culorile de toamnă. Ele mă îmbracă în melancolie și, pe deasupra, le-am așteptat timp de două anotimpuri. Bucuria mea abia acum începe, odată cu intentia ta de a mă arunca în moarte.

Moartea nu mă mai sperie. Ea mă învață cum să mă bucur de faptul că sunt o frunza și tot ceea ce derivă din tipul acesta de existență: acceptarea durerii, împăcarea cu regretele, mulțumirea. E greu să acceptăm ceea ce primim. Aproape că e o nebunie. Cu fiecare an în care mă desprind de același ram, sunt mai convinsă că pierderea vieții este sinonimă cu dragostea pe care am refuzat sau nu am reușit să o ofer, puterile de care nu m-am folosit, prudența egoistă de a păstra totul și de a nu risca nimic. Toate acestea cu gândul că ziua de mâine poate ameliora greșelile prezentului. Dar pentru ziua de mâine încă nu m-am născut, iar pentru cea de ieri am murit deja. Tot ceea ce contează este clipa prezentă. De aceea, orice ai face, e bine să fie făcut din toată inima. Nu mai este timp pentru nemulțumiri, pentru a ne compara cu ceea ce sunt și au alții, pentru planuri (cosmice) de viitor (improbabil) sau pentru a ne plânge de orice, dar mai ales de nedreptatea pe care ni se pare că o trăim. Ceea ce investim în fiecare clipă este tot ce avem. Suferința căutărilor poate fi grea, dar este compensată cu bucuria regăsirii. Regret să învăț asta abia acum, după 23 de căderi. Trăirea bucuriei.

FOTO: Georgiana Ciobanu

Text si editare foto: Cristina Bobe

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: