Skip to content

Ploaie corporatistă de vară

23 July 2013
Urban Panopticon / FOTO: Cristina Bobe

Urban Panopticon / FOTO: Cristina Bobe

Murim odată ce ne trezim, în fiecare zi, și ne îndreptăm spre serviciu, ca sa reînviem la finalul programului, în timp ce ne întoarcem pe jos, spre casă. Dimineață de dimineață, ușa metroului se deschide, marea de oameni se deversează pe scările rulante, cocoșate de greutate. Scările de ieșire la suprafață plâng de bătrânețe și de durere, iar afară vuiește ropotul de tocuri. Nu apuc să ies bine că deja mă lovește ploaia corporatistă. Fiecare pas este o picătură care se lovește violent de asfalt. Mă ud până la suflet, în fiecare dimineață. Odată ajunsă la birou, superiorii îmi sar în ajutor. Îmi spun că, dacă doresc, îmi pot stoarce ei sufletul mai repede, ca să nu mai pierd din timpul de lucru și cu problema aceasta. Mulțumesc, le răspund mereu, politicoasă și obedientă, iar sub birou mă descalț tacticos de pantofii aceștia care mă strâng atât de tare.

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: